1 În luna întâi au ajuns fiii lui Israel, toat[ ob\tea, în pustia Sin \i s’a a\ezat poporul la Cade\. Acolo a murit Mariama \i acolo a fost îngropat[.
2 Cum îns[ acolo nu era ap[ pentru ob\te, s’au adunat împotriva lui Moise \i a lui Aaron. 3 |i-l blestema poporul pe Moise \i zicea: „O, de-am fi pierit \i noi când au pierit fra@ii no\tri înaintea Domnului! 4 De ce-a@i adus voi ob\tea Domnului în pustiul acesta, ca s[ ne omor_@i, \i pe noi \i vitele noastre? 5 De ce ne-a@i scos voi din Egipt ca s[ ajungem în acest loc r[u? În locul acesta nici c[ se poate sem[na, aici nu se afl[ nici smochini, nici vii, nici rodii, \i nici m[car ap[ de b[ut!”
6 |i plecând Moise \i Aaron din fa@a poporului, au venit la u\a cortului m[rturiei \i au c[zut cu fe@ele la p[mânt; \i li s’a ar[tat slava Domnului. 7 |i a gr[it Domnul c[tre Moise, zicând: 8 „Ia-@i toiagul \i adun[ ob\tea, tu \i Aaron, fratele t[u, \i’n fa@a lor îi ve@i spune stâncii s[-\i dea apele; \i le ve@i scoate ap[ din stânc[ \i ve@i ad[pa ob\tea \i vitele ei”.
9 A luat deci Moise toiagul de dinaintea Domnului, a\a cum poruncise Domnul. 10 |i au adunat Moise \i Aaron adunarea’n fa@a stâncii; \i a zis c[tre ob\te: „Asculta@i, voi, neascult[torilor: oare din stânca aceasta v[ vom scoate ap[?” 11 |i ridicându-\i Moise mâna, cu toiagul s[u a lovit stânca de dou[ ori: \i a ie\it ap[ mult[ \i a b[ut ob\tea, precum \i vitele ei.
12 Atunci a zis Domnul c[tre Moise \i Aaron: „Pentru c[ n’a@i crezut c[ prin voi M[ sfin@esc Eub în fa@a fiilor lui Israel, ei bine!: nu voi ve@i duce aceast[ ob\te în @ara pe care i-am dat-o!”
13 Aceasta este apa Meriba, [numit[ astfel] fiindc[
